Scutul unui fluture
Magia este ceea ce caracterizeaza copilaria oamenilor!
Una dintre activitatile favorite in Tabara Altfel este creearea scutului protector: fiecare persoana are oportunitatea de a fabrica un obiect absolut unic si original, in concordanta cu dorinta inimii sale, reprezentand protectia personala sub forma unui scut.
Ideea scutului protector este o idee straveche, apartinand culturii samanice. Ceea ce facem in cadrul taberei este sa readucem aproape de noi o parte din lumea magica a indienilor, sa pasim astfel intr-un taram plin de posibilitati, un taram care ne poate oferi daruri neasteptate.
Inaintea realizarii efective a scutului este necesara scufundarea intr-o stare de relaxare, astfel incat creativitatea fiecarui individ asa fie activata. Trainerii ghideaza tinerii spre aceasta stare de relaxare si punerea in contact cu subconstientul creativ prin intermediul meditatiei si a muzicii de tobe. Indienii sustineau ca muzica de tobe realizeaza o trecere usoara si naturala spre partea subconstienta a oamenilor, motiv pentru care ei o utilizau mereu pentru a insotii calatoriile samanice precum si meditatiile lor.
Oportunitatea oferita copiilor de a realiza scuturi personale este asemanatoare cu munca samanilor prin care acestia construiesc scutul samanic, obiecte totem, obiecte de auto-vindecare realizate din elemente naturale precum crengi, pene, pietre, flori, etc. Creearea unor obiecte personale de aceasta natura reprezinta o excelenta oportunitate pentru exprimarea unor valori profunde ale individului, calitati sau aspiratii personale. Fiecare persoana isi poate alege modul personal de a decora scutul, precum si materialele necesare pentru construirea lui. Viziunea fiecaruia este cea care ghideaza construirea unui scut si de aici unicitatea rezultatelor.
Spre exemplu, in cadrul unui grup s-a utilizat ca material de pornire lutul, fiecare participand avand posibilitatea sa modeleze scutul personal, dupa care prin multiplele obiecte decorative puse la dispozitie ofereau posibilitatea de a-l decora si de a-l face mai expresiv ( culori acrilice, pene, paiete, bete, etc).
Rezultatele au fost minunat de variate: sabii de luptatori, inimi, covor de fluturi, flori, figuri geometrice, etc.
La final fiecare ia cu el scutul, astfel incat chiar si dupa ce tabara a luat sfarsit, munca personala, pasii facuti raman cu fiecare individ. Scutul ramane ca si o ancora pozitiva a ceea ce a invatat, a ceea ce inca mai are de descoperit, a prieteniei si comuniunii cu ceilalti.
Irina Ciorba
