Ce este toleranța?

Recunosc ca m-am aflat oarecum în impas zilele acestea știind că trebuie să scriu despre toleranță. Ce înseamnă să fii tolerant? Când și de ce suntem intoleranți? Există momente sau situații cînd intoleranța este justificată?
Personal îmi este foarte ușor sa fiu tolerantă la nivel mare, de principii. Sunt în stare ‘să trec marea cu sarea’ pentru drepturile popoarelor, pentru libertate, în general, pentru independență, pentru drepturile omului și ale animalului. Și totuși în mediul meu, în casa mea, în grupul meu de prieteni și de colaboratori …. unele lucruri nu sunt asa ușoare.

Am încercat prin urmare să caut cateva raspunsuri în exterior. Ce spun alții despre toleranță? Am întrebat pe copiii nostri din tabara și pe cei apropiați mie. Ce este toleranța?
Iata ce am aflat. Ești tolerant atunci când:

• te enervează cineva şi nu-i dai cu nimic în cap ;
• te pui in pielea celeilalte persoane
• araţi tot respectul cuiva, chiar dacă nu i se cuvine;
• accept pe celălalt aşa cum este;
• suporţi anumite situaţii sau oameni;
• treci cu vederea peste greşelile sau neajunsurile cuivaș
• nu te deranjează că acest text este scris când cu diacritice când fără!

Am găsit apoi o definiție pe wikipedia:

Toleranţă (lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic şi religios aplicabil unei colectivităţi sau individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, al modului său de gândire şi de comportare, precum şi al opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.).

În ‘Inner Beauty – The Book of Virtues’ Raja Yoga, am găsit:

“Toleranța se dezvoltă atunci când înțelegi că totul este o ghicitoare și că lucurile evoluează în cicluri: ceea ce este acum inconfortabil se va schimba în curând. Există o continuă mișcare în toleranță, flexibilitate, pentru că este un conținut mereu în transformare. Ești tolerant atunci cînd poți să fii plastic, flexibil, chiar când te lovești de un perete foarte tare. Un pătrat își găsește poziția lui și asa rămâne. Un pătrat nu poate ricoșa, pentru ca este facut din linii drepte, dar o minge poate, pentru că este rotunda și de obicei ușoară. Liniile pătratului, schimbările bruște de direcție din forma lui, pot răni oamenii. În schimb mingea, este asociată cu jocul, nu cu rănirea cuiva.
Cineva care este tolerant poate fi pus în orice situație și introduce un aer de umor și de veselie. Umorul toleranței vine din optimism.”

Toleranta ca o minge?

Exemple

Tot pe wikipedia am gasit ca lui Voltaire i se atribuie fraza, considerată deviză a toleranţei: “Je n’aime pas vos idées, mais je me batterai jusqu’à la mort pour que vous puissiez les exprimer” (“Nu-mi plac ideile Dumneavoastră, dar voi lupta până la moarte pentru ca Dumneavoastră să le puteţi exprima”).
Asta mi-a adus aminte de o discutie recenta cu Sarah, a british friend from Cambridge, care mi-a spus cam acelasi lucru: “Ai fii in stare sa lupti sa aperi pana la moarte drepturile unor oameni din alt loc/alta religie/alta cultura, pe care nu le intelegi?” Nu am stiut ce sa raspund, dar am admirat atitudinea ei si in ultimii doi ani am invatat multe despre toleranta locuind in UK.

Englezii sunt constienti de toleranta lor si apreciaza ca este o calitate care ii ajuta sa fie o natie libera, puternica si bogata.
Ce am invatat aici:

• toleranta fata de orice natie si culoare, acceptarea modului in care ceilalti vorbesc, scriu si isi manifesta valorile si cultura. Spre exemplu un festival drag mie este Heart of the world: “a vibrant opportunity for everyone in Cambridge to come together and celebrate the city’s cultural diversity and international links through world music and culture”. Toleranta nu inseamna doar a ‘suporta’ pe ceilalti in cultura si diversitatea lor, ci iata ca inseamna celebrare si bucurie impreuna!

• toleranta fata de animalele si vietatile lumii. La noi in curte sunt veverite, multe pisici in trecere, iar in Londra sunt si vulpi! Un exemplu izbitor la mine in cartier este modul in care toate casele si proprietarii ‘toleram’ paianjenii toamna! Da, incredibil, nu am observat decat atunci cand am inceput si eu sa ii tolerez in gradina mea. Paianjeni mari (maturi probabil), care tes panze foarte complicate prin toata gradina. Englezii au un cult pentru gradina lor, o intretin cu mare grija si fac tot ce pot sa fie frumoasa si curata. Si totusi, nu omoara paianjenii si nici nu le distrug panzele, cel putin nu atata timp cat nu se pun in calea ta! Cum s-a intamplat asta la mine? Pur si simplu m-am sculat intr-o zi, m-am uitat la panza unui paianjen si am decis ca munca si viata lui merita respectate, si ca putem trai cu totii in gradina pe care o avem.

• Toleranta fata de comportamentele oamenilor. Exemple:
  • aseara in pub, canta o formatie muzica veche si buna! Un baiat tanar de 18-20 ani, cu o mare cantitate de ‘alcool la bord’, a tot inaintat in grupul de spectatori pana a ajuns sa danseze la 20 cm de cantaret. Era extrem de liber in miscari si mie mi-ar fi fost frica ca o sa cada peste instrumente sau ca o sa devina agresiv. Nu ei insa! Au tolerant dansul si exprimarea lui timp de o ora cat a mai dura concertul! Parca era bucatica din formatie
  • tot aseara, langa tanarul care dansa, o fata de 27-28 ani l-a sarutat pe gura timp de 2 minute pe un domn cam de 70 ani. Cred ca am fost singura persoana care m-am uitat cu atentie la ei (din spate) estimand rapid diferenta de varsta! 40-45 ani? In Cambridge, pot sa umbli si gol si nimeni nu are nici o problema cu ‘modul tau de a te exprima’.

Acestea sunt exemple marunte, din viata de zi cu zi. Pentru mine provocarea este toleranta din viata zilnica. Mi-e greu sa tolerez indisciplina, mizeria, patul nefacut, masa nestransa, dezordinea, greselile celorlalti (culmea ma tolerez destul de bine pe mine ,  neputinta, neajutorarea si altele! Am ascultat de curand o meditatie despre virtuti, unde “ambitia sau hotararea reprezinta o virtute atata timp cat este temperata de flxibilitate, rabdare si dragoste. Daca esti doar hotarat sau ambitios, poti sa devii intolerant cu nevoile celorlalti sau sa nu le observi. Este nevoie de dragoste si rabdare pentru crea toleranta.” Am rezonat cu aceste cuvinte.

Mai am un exemplu, care mi-a aparut ieri, ca o revelatie. Am vizitat Muzeul Fitzwilliam din Cambridge, un lucru pe care il fac deseori in ultima perioada, parca pentru a intari o legatura cu frumosul si arta de care am nevoie in viata mea. De data asta am mers in galeria de arta crestina medievala si m-am asezat la intamplare pe un scaun. Am inceput sa privesc tablourile si destul de repede am observat ca majoritatea reprezentau pe Maica Domnului cu Iisus copil. M-am gandit apoi ce interesant lucru, atatia pictori din tari si timpuri diferite sa picteze chipul Maicii Domnului. Oare ce ii fascina? Mereu in aceeasi pozitie, mereu cu ochii plecati spre Iisus sau spre lumea de jos, a oamenilor. Timp de o jumatate de ora am tot stat si cautat in mine, ce anume vad eu in ochii si privirea ei. Este dragoste, este credinta, este mila, este resemnare?
Si ceea ce mi-a aparut a fost TOLERANTA. Chipul Maicii Domnului in picturile la care ma uitam exprima toleranta, intr-un fel in care nu pot sa descriu in cuvinte. Dar m-a luminat si m-a ajutat sa simt in corpul meu si sa iau cu mine acest sentiment. Asa sa imi ajute Dumnezeu.

Chipul Maicii Domnului exprima pentru mine esentia Tolerantei fata de toti si de toate.

Solutii

Cum putem sa fim mai toleranti?
In primul rand eu sunt o fiinta care gandesc si cuget si multe din comportamentele mele sunt influentate de ceea ce gandesc. Asadar, pe mine ma ajuta sa stabilesc clar in minte acele ganduri si credinte care sprijina toleranta.
Eu cred/gandesc/accept ca:

• fiecare om are dreptul sa traiasca asa cum vrea si gandeste el; inclusiv cu mai putina ordine, cu mai multa bautura sau tigari, cu mai putina sau mai multa munca, cu sau fara credinta.
• fiecare om are dreptul sa nu stie, sa nu vrea, sa nu creada in ce cred eu, si pentru asta nu am dreptul sa il pivesc condescendent sau cu mila
• fiecare om are dreptul la respectul meu pentru ceea ce este fara nici o conditie
• fiecare om inclusiv eu, are dreptul sa traiasca conform cu valorile lui si are dreptul sa traiasca intr-un mediu unde aceste valori sunt respectate
• fiecare om are dreptul sa fie liber si neingradit in exprimare si gandire

Atunci cand ceea ce imi spun nu este suficient, inseamna ca am nevoie si de solutii la nivel comportamental.
In ultimii ani, solutiile mele au fost:

• fac eu atunci cand cineva nu face si pe mine ma deranjeaza starea actuala de lucruri.
• comunic celuilalt ce important este acel lucru pentru mine si negociez cum sa facem impreuna un comportament care sa ne faca pe amandoi fericiti si respectati;
• afirm tot mai des ca asa cum eu pot sa accept libertatea ta si tu ar fii bine sa te gandesti la drepturile mele. In tabara spunem: “fac ce imi place atata timp cat nu deranjez pe ceilalti”.
• ma joc si rad mai mult. Jocul te apropie mai mult de ceilalti ‘copii’ si iti permite sa ii acepti asa cum sunt fara sa incerci sa ii schimbi. Rasul te relaxeaza si te ajuta sa pui deoparte frustrarile. Este ca o supapa pe unde lasi ‘aburii supararii’ sa se scurga si imediat treci mai departe gratios si fara ‘balastul gandurilor negre’. Rasul dezamorseaza si ma apropie de persoana cealalta. Ma ajuta sa intru in pozitia lui si sa tolerez/suport harta lui sau a ei asupra lumii.

Cum ar fii daca intr-o zi ma scol de dimineata si sunt Toleranta? Cu toti si cu toate? Cum va fii atunci?
Sentimentul pe care il am cand ma gandesc la asta ma face sa cred ca merita sa investesc in a ajunge acolo.  Am sa mai scriu despre asta si cum as putea ajunge acolo!

Ioana Goga

Am rezonat puternic cu aceste cuvinte scrise de Marianne Williamson și citate în discursul lui Nelson Mandela când a preluat postul de președinte al Africii de Sud, mai 1994.

Cred că sunt foarte relevante pentru subiectul nostru: “cum să facem lumea mai bună”.

Cea mai mare frică a noastră nu este ca nu suntem suficient de buni.
Cea mai mare frică a noastră este că suntem peste masură de puternici.

Cel mai tare ne infricoșează lumina noastra, nu părțile noastre întunecate.

Ne întrebăm, cine sunt eu, încât să îndrăznesc să strălucesc, să fiu minunat și fabulos?

De fapt cine ești tu, ca să nu fii așa?

Tu ești un copil al lui Dumnezeu, iar să îți ascunzi lumina nu folosește deloc lumii.

Nu este nimic înălțător în faptul că te faci mai mic, pentru ca alții să nu se simtă nesiguri alături de tine.

Suntem aici ca să strălucim, așa cum o fac copiii.

Noi am fost născuți sa să lăsăm să strălucească în noi măreția lui Dumnezeu. Ea nu este doar în unii din noi, ea este în fiecare.

Dacă lăsăm să strălucească propria noastră lumină, permitem inconștient altora să facă același lucri …

Așa cum ne eliberăm de propriile noastre temeri, tot astfel simpla noastră prezență poate elibera alți oameni.

versiunea în engleza.

Ce putem face să schimbăm societatea, lumea, în mai bine?

Pentru început, am putea să fim puţin mai buni, să nu mai bârfim, să nu ne implicăm în treburile care nu ne aparţin, cum ar fi de exemplu să ne încarcăm negativ cu problemele altora.
În alte ţări, cum ar fi Spania, e păstrată cu stricteţe ora prânzului. Între orele 13:00 şi 15:00, toţi oamenii se adună acasă, mănâncă, şi se odihnesc. În acest inrterval orar nici magazinele nu sunt deschise, tot oraşul se odihneşte. Această tradiţie se numeşte Siesta de dupamasă, şi cred că am putea să o preluăm şi noi, deoarece ne-ar ajuta foarte mult pentru un mai bun randament în toate privinţele.
În Germania, majoritatea oamenilor, indiferent că locuiesc în asociaţii de locatari, sau la bloc, respectă mult intimitatea vecinilor săi, nu intră în casă la ei şi se respectă mult mai mult, de aceea comunităţile sunt aşa unite.
Noi, ca şi popor, am putea să fim mai uniţi, şi să preluăm unele obiceiuri străine benefice, care ne-ar face numai bine, nu doar problemele acestora.
La noi în ţară, oamenii care stau la casă, îşi ajută vecinii şi sunt toată ziua pe la ei. Acesta nu e un lucru rău, dar ar trebui totuşi respectată mai mult intimitatea fiecăruia.
Mie personal, mi-ar place ca în general, indiferent de rasă, religie sau rang social, oamenii să se respecte şi să aibă o intimitate proprie.
Asta ar fi o mare schimbare în bine pentru societatea Românească. Dacă oamenii ar fi mai buni, mai generoşi, mai răbdători, în toate domeniile (la serviciu, acasă, în trafic, la cumpărături şi multe altele) am fi un popor unit şi am reuşi să depăşim orice problemă.
Ar mai fi schimbări capitale care ne-ar face bine nouă, ca popor, dar începand cu asta…  lumea s-ar sensibiliza şi am putea face ceva împreună.
Motto:
TREBUIE SĂ PORNEASCĂ ŞI DE LA TINE!  ÎNCEARCĂ ASTA!  MERITĂ!
Împreună cu ajutorul tău, putem schimba lumea în BINE!!!!

By Lua, 15 ani, Arad

Ne-am decis să participăm la concursul lansat de Magor Csibi (The Caveman) pe site-ul Think Outside the Box.

Concursul este simplu: “Tot ce ai de facut este sa scrii o data pe saptamana, pana la finalul concursului, despre temele promovate de TOTB: protectia mediului, urban lifestyle, toleranta si cum putem sa schimbam societatea in bine.”

Am inceput şi vă aşteptăm alături de noi!

Echipa Tabăra Altfel

O lume mai bună
construim împreună
o lume mai curată
pentru un om mai fericit
unde totul este diferit.
Haideţi să nu mai minţim,
cinstiţi şi uniţi să fim
să învăţăm să iubim!
de fapte rele să ne ferim,
înainte de a face un lucru să gândim.

De crime şi nelegiuiri
trebuie să ne ferim
de păcate, de rele să nu ne amintim.
natura să o protejăm
şi aer curat să respirăm.

Oana Cozma si copiii

Poluare intelectuală

Cum putem schimba lumea în bine? Întrebare aproape retorică la prima citire. Apoi, la o evaluare mai atentă, soluţii se găsesc. Şi se găsesc mai aproape decât am crede.
Una dintre cele mai grave forme de poluare a vremurilor noatre este televiziunea. Adică, oriunde încerci să cauţi un program de calitate, dai aproape exclusiv de filme de calitate îndoielnică, de “ vedete autohtone” care fac tot posibilul să te convingă de valoarea lor. Păi de ce să ne convingă, că doar aceasta, valoarea, se alege ca uleiul de apă. Cel mai în vogă sunt reality-show-urile. Aici râsu’-plânsu’. Şi totuşi, aceste programe reprezintă anumite categorii sociale ale României, ceea ce este grav. Spun că le reprezintă datorită faptului că au apărut şi că rezistă încă pe piaţă (conform justificării jurnaliştilor astfel de emisiuni există pentru că “publicul le cere”, justificare faţă de care am rezervele mele).

Furia creşte când te gândeşti că şi plăteşti pentru serviciile pe care ţi le furnizează aceste televiziuni. Sau, mă rog, o plăteşti doar pe una, dar este suficient pentru toate.

Stai în faţa televizorului şi pierzi două ore pe zi, să zicem. Câte lucruri pentru sufletul tău ai putea face în aceste două ore? Cât ai putea câştiga, chiar şi financiar vorbind dacă ai valorifica altfel acel timp? Televiziunile ar trebui să ne plătescă pentru că le urmărim programele. Astfel stând situaţia, probabil că poluarea intelectuală ar fi diminuată. Şi în loc să ne uităm la televizor, ne-am putea uita la cei din jurul nostru, la copiii noştri, la noi înşine. Cu siguranţă asta ar aduce deja o schimbare în lumea în care trăim. În lumea noastră.

Oana Cozma

Cum putem schimba societatea în bine?

Aş vrea să încep prin a stabili conceptul de “bine” în viziunea mea. Poate că aş putea să fiu numită de modă veche însă eu încă mai cred în ceea ce în dicţionarul limbii române este considerat a fi conceptul “bine”= “Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.” Eu încă mai cred în moralitate şi etică, în valori ca: iubire, prietenie, bunătate, respect pentru oameni şi natură, comunicare constructivă, armonie, acceptare, dăruire.

Chiar şi în contextul actual în care este dorită globalizarea, cred că aceste valori ar putea să fie o dietă de urmat pentru o viaţă sănătoasă.

“Cum putem schimba societatea în bine?”

O frază scurtă, o întrebare cu puţine cuvinte însă oare cât de bine reuşim să înţelegem şi să intrăm în profunzimea ei?

Când am început facultatea de psihologie şi ulterior cursurile de Resonanz-NLP am avut ca şi scop să găsesc răspunsul la această întrebare. Tot ce aveam în minte erau oamenii şi cum aş putea să îi ajut să fie mai buni, să trăiască mai bine şi prin asta să cream o societate mai bună. La aceste afirmaţii toţi cei care mă auzeau, adulţi sau prieteni de adolescenţă, zâmbeau atotştiutori cu expresia “eşti aşa de naivă…vei creşte şi îţi vor ieşi aceste vise din cap” însă în fiecare an această dorinţă devenea şi mai prezentă şi din ce în ce mai concretă.

Mi-am dedicat viaţa oamenilor, sufletului şi minţii de OM şi probabil o să îmbătrânesc cu această minunată cercetare în minte şi în suflet.

Şi cum am putea reuşi să schimbăm societatea în bine? Mulţi ar spune să schimbăm sistemul, politica, politicienii…etc. Acum 2 zile, discutam cu una dintre jurnalistele mele preferate despre ştirile care sunt difuzate de televiziuni, pline de moarte si durere…iar ea mi-a explicat că de fapt sunt telespectatorii cei care fac ştirile. Dacă oamenii nu ar citi sau urmări acel tip de ştiri, ziarele şi televiziunile nu şi-ar concentra atenţia pe acele subiecte.

Poate că nu sistemul este de vină sau politicienii …ci poate chiar noi oamenii nu facem nimic pentru a ne schimba societatea în bine stând pasivi şi aşteptând ca cineva să vină să ne salveze.

În cercetarea mea una dintre concluziile importante a fost că suntem obişnuiţi să dăm vina pe oricine şi orice însă nu ne uităm la ce am putea să facem noi pentru ceilalţi şi pentru societate.

Astfel, vă propun o dieta pentru a schimba societatea în bine, o dietă personală, care cred că ar putea fi începutul pentru o societate mai sănătoasă.

Paşii dietei ar fi următorii:

1. Atitudinea proactivă: să începem să conştientizăm care sunt calităţile noastre şi cum putem contribui la schimbarea societatii in bine, începând de la mica noastră lume;
2. Să vedem diferenţele dintre noi şi ceilalţi ca pe un motiv de a învăţa mai mult, ca pe ceva ce te îmbogăţeşte; suntem creaţi diferiţi pentru a ne completa şi a evolua;
3. Întoarcerea la rădăcini, către respectul faţă de natură;
4. Activităţi de voluntariat cu şi pentru oameni, animale, cu şi pentru natură.
5. Să petrecem mai mult timp cu copiii noştri decât cu televizorul sau calculatorul; să vorbim cu ei ca să nu se simtă singuri, să fie ghidaţi şi susţinuţi;
6. In fiecare zi să ne gândim la ceea ce avem, să fim recunoscători pentru ce avem, şi să ne conturăm bine in minte ce ne dorim să obţinem; să refuzăm să ne gândim mereu la ce nu avem şi la cât de nefericiţi suntem că nu avem, deoarece ceea ce gândim este ceea ce suntem şi ulterior ce primim.
7. Să acceptăm că nu noi suntem personajul principal în lume ci că suntem multe personaje care joacă pe o scenă mare şi fiecare are dreptul de a fi şi de a se manifesta diferit;
8. Un pas foarte important pentru ca toţi ceilalţi paşi să fie mai uşor de îndeplinit este să reuşim să ne acceptăm aşa cum suntem, să ne împrietenim cu propria noastră persoană, să fim mulţumiţi de cum suntem creaţi şi desigur să avem libertatea de a deveni, să descoperim care este misiunea vieţii noastre şi să avem curajul să credem în noi, pentru că suntem mai puternici decât credem.

Sunt atâtea alte multe lucruri de spus, omul este atât de complex în comportamentul şi procesele sale cognitive, însă mă opresc aici cu ceva ce ar putea fi un început.

Vă doresc poftă la schimbat societatea în bine!!

Oana Fărcuş