Privesc mişcarea ceţii prietenoase,

Se apropie uşor pe razele frumoase,

Şi aud tăcerea familiară,

Calmul, liniştea, mă înconjoară.

Şi lin eu simt ca mă inundă

Cu greu, o dragoste profundă.

Mă las transpus în altă lume,

Urmărind ale perfecţiunii urme.

Şoapte-n cap mi se adună

Mă las purtat de o voce bună

Ce mă ghidează spre un etern copac,

Puternic şi energic, pe bunul meu plac.

Tabăra Altfel, 16 Octombrie, Bucureşti

Posted Articole |